Un suflet de cremene


Credință nezdruncinată
între codrii adânci ai sufletului
de creștin
Zborul spre lumină
este presărat de fante de cer
Norii de beznă lină
se agață de orice ungher
al orizontului mister.
Dar credința
că la capăt de cer
există o lumină
fără mister...
devine miracolul adevărului,
lăsat pentru cei ce caută
și cer
să primească lumina
ce crește în ei...
Atunci când credința nezdruncinată
s-a așezat în inima lor,
la capătul drumului
dintre divin și mister
cerul s-a făcut om...
și omul...
o fereastră de cer.
Divinul din om,
a coborât cerul...
ca omul...
să urce la cer.


02.07.2010 ASiIiVro