azi îmi voi exprima ființa printr-un consens neoplatonian
Dragostea știe că nu există breșe intre oameni,
Lumina știe că teroarea nu vine din sinele adevărat,
Infinitul știe pentru ce suntem conexiuni galactice cu Dumnezeu
suntem zefiri distihuri senzorale și toți vom ști diafan acest lucru,
de la Aris ton până la Hristos triumfător preafericit,
iubind ne-am rugat să ne manifestăm iubirea intactă
marcând timpul cu vindecări de multiforme energii
mereu la un capăt de lan mirosind a porumb copt
( etern picnic etern deliciu)
burdușind găuri de șoareci cu vesele profeții să nu mai roadă ,
din sufletele care ne-au păzit cu viața
să cuprindem ere infinite
-?oare cine ne-a gândit atât de mici să încăpem
în cutiuțe de prefabricate și chibrituri fosfori, înghesuiri multicolore de aprins forme de ceară
cu pretenția (mincinoasă) de energii iluministe.
memoria dramelor lumii încape într-un micron,
nimic abstract alarmant în afară de măștile
tiranului Ares ce ne-au rânit până la recviemuri
dar nu-i nimic vom arde măștile ca vreascuri...

scriptura ne conduce spre alte întrebări ,
(epiloga nu-i sfârșitul povestirii) fără granițe începem alta
ne vom ruga să nu existe nimeni să nu-l putem ierta,
abia acum simțim o sfântă relaxare,
deasupra zilei guvernatoare Cloșca cu puii de aur
microuniversul cuibărit în inimi crește adorat vegheat
toți centru din lan mirosind a floarea soarelui,
cu divinația consemn să ne rotim după soare structurile- sudorile să fie mir
să auzim dincolo de fizic exegetic
( magicianul- magnificul- ubicuitatea serenă )
aici și pretutindeni epifenomen democratic.

munții și câmpiile multiplică surâsuri de copii
Dumnezeu Tatăl se joacă neobosit cu noi
preferatul joc de-a v-ați ascunselea
a toate trist când ne ascundem ca nebunii în grote cu șerpi, cu gorile
expuneri la sălbatice bolnave puteri- mulți încântați că pot uri.
a toate fericit când e descoperit facil și râd viori, piane , muzicuțe, octave de ecouri.