poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Cutia muzicală ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-26 | |
O mică lacrimă furată
Suspină-n parcul dat uitării, Aici a fost cîndva chemată De-un prim fior al sărutării. Aici se bucură de viață, Aici ea a simțit iubirea Cînd norii negri se înalță A cunoscut nefericirea. Așteaptă singură, înghețată, Cu voce tremurînd suspină Și slove dulci spre cer înalță Unde-i lumina? Vreau iubire. Unde e prima îmbrățișare? Unde e primul „te iubesc”? Sau cea mai crudă sărutare? Sau cel mai sincer „te doresc”. Dar tace cerul, tace marea Și orizontul doarme dus Cu liniște acoperind-o, Un zeu în șoaptă i-a răspuns: Tu vrei iubire, vrei speranță Multă căldură și amor, Dorești o dragoste pe viață, Dar te grăbești încetișor. Să știi că așteptare-i sfîntă Cînd dragostea este departe La sigur voi veți fi alături Pînă la moarte, după moarte O mică lacrimă furată Surîde-n parcul amintirii Căci a uitat ce e durerea Ea pleacă capul doar iubirii.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate