poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-26 | | Idealuri mărginite se izbesc în valuri într-o ceașca de cafea Cu o greață siropoasă și un gust lasciv de miere Izbutesc să iasă-n aburi Simple arome dezbrăcate ca un dans pervers de iele Stau atent și mă dedic unui deliciu personal Acel ochi de negură fluidă rotativă în ceașca mea Îmi surprinde dimineața ochii tulburi, ochiul imoral Dar casc bine ochii să-i înghită toată aromă cu sărutul de cafea Și momentul cel mai strașnic dintr-o fastuasa slujbă E atunci când calc pe gură, fiara puturoasă Ce și ea de dimineață cască să-mi salute mie ceașca Și pășesc pe gura fiarei cu-n tupeu instinctual Ca și cum calc în picioare prea banal un balcon aflat la patru din căminul conjugal, un balcon solid deschis, din beton, turnat de proștii care se urcau pe schele și nu știau că fiara are colții fostelor de mult zăbrele dar eu stau comod, distrat la gândul că această fiară nu se oprește din căscat și mai mișc ușor din ceașcă să îi fac în ciudă fiarei și slujesc smerit aroma ce mă ține în picioare și aș vrea să-o las în mine să mă ungă cu untdelemn ea fiind însăși un ulei deshidratat parcă din ținutul sfânt ce-i păstrat în racle sacre , adulat de pelerinii de oriunde racla ei ( cea sfântă ) din metal sau tablă e pictată cu așa un fel de frescă a picturilor murale dar eu stau în gura fiarei relaxat și devotat absorbind așa deliciu doar pe căile bucale când afară plimbă baba un căruț mai vechi, ce-i drept parcă ar purta în pântece destinul propriu , un eșec și ar vrea să poarte-n pântece astfel de ceașca de cafea iar de colț când se apropie (că să se păstreze mitul ) trece grabnic o mașină ce-o izbește fix pe babă chiar de zidul blocului iar căruțul se răstoarnă pe mașină apoi pe ea iar eu stau în gura fiarei relaxat și devotat absorbind așa deliciu doar pe căile bucale și privesc cu nonșalanță zidul cel impenetrabil acum pictat cu așa un fel de frescă a picturilor murale și mai știu eu sigur că mașina ar fi vrut în loc de frâne să îi crească doar o ceașca de cafea tot la colț niște personae experimentează-n grup vise halucinogene și se înțeapă și îi doare dar nu mult că fug de trup… și mai vine și copilul păgubit și îngrozit că bunica lui inertă e îngropată într-un zid și copilul ar fi vrut așa deliciu, nu o babă dar o ceașca de cafea iar eu stau în gura fiarei relaxat și devotat și-I mai fac în ciudă fiarei și mai beau un ultim strop din așa o ceașcă goală… mă reped și închid balconul intru în casă, ( un miros…) și privesc sicriul ceștii ca pe-un singur adapaost
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate