Munți argintii se unduiesc la orizont
având în urmă viața mea
prin care am călătorit
trecând printre ferestrele de timp
ce s-au deschis
în spațiul dintre
orizont și infinit.

Am deslușit un filon de adevăr
printre pustiurile fără asfințit.
Asta pentru că eu
n-am stat mărginit
am luat calea vieții
și m-am sprijinit
pe toate adevărurile
ce le-am întâlnit...
și totuși de ceva timp
am simțit
liniștea și pacea
omului ce s-a bizuit
pe schimbarea clipei...
în lumină
de Domnul Dumnezeu
ce nici măcar nu a clipit...
ca eu să nu rămân în urmă,
pe calea dintre adevărul cel nemărginit...
și infinitul fără zenit
să pot găsi
viața fără de sfârșit.



26.06.2010 Romeo – Nicolae + ASiIiVro