un tei bătrân luptă la poarta casei mele
parfumul lui te-mbată de departe,
e obosit și plictisit de oameni
și a cerut un prieten

plopul a crescut demult și e mai mare
mai tânăr și cam necioplit el este
dar are glas și îi șoptește viață
bătrânului lui tată

înfruntă îmbrățișați urgii copleșitoare
stau drepți și-s parcă muți, dar nu-s
cum poate un vorbitor să înțeleagă
menirea unui tei

picuri și vânt dezmeiardă deopotrivă
și morți, și vii, și plopi
e-un cald și straniu mod de viață
când teiul lasă soarele și ploaia
unui plop

de ce, mă-ntreb privindu-i deseori
prin fumul aspru, negru și uman
de ce lasă teiul un copac
să-nalțe o altă karmă

peste noi.