poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ jumătăți
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-23 | |
Mi-au spus de-atatea ori sa-nchid usa,
sa nu intre ploaia, sa nu intre timpul, timpul acesta pe care l-am auzit pe la sase ani lovindu-ma-n tampla. Atunci am vazut-o prima oara privindu-ma de dincolo de ochii mamei si n-am avut cum s-o confund cu omul negru. Dupa ce am avut parte de prima dezvirginare, mi s-a spus ca va veni pe neasteptate. Tiptil, isi va tara trupul spre-al meu si ma va musca mai intai de tampla, sa nu mai stiu de mine, s-o las apoi sa-si joace tot rolul. Unii mi-au impus sa nu ma tem. Imi serveau, cica, adevarul, trucuri sa nu ma doara. "Hai sictir!", le-am zis, Eu cer sa ma doara! Nu-ncercati balciul cu mine, sangele meu e prea vascos, sexul meu prea umed. Sa ma doara mai tare ca un orgasm ratat, sa ma doara cel putin la fel de tare ca atunci cand mama si-ar retrage discret frumusetea spre paradisul iubirii eterne. Ceilalti ma speriau, ma speriau ca cica o sa simt din toate partile focul, apoi nimicul. Ca se va sfarsi filmul orice as face la jumatate. Si, statistic vorbind, nu voi avea cum sa-i vad finalul. "Ete, na!" Sfarsitul se intampla intotdeauna la timp. Si-am deschis usa. A intrat timpul, o sfera, ba nu, un triunghi sau.... De fapt erau bulgari mici de vesnicii. Margele pentru copilul de sase ani. Iar Ea s-a retras tacuta spre propria-i eternitate, razandu-si, probabil, de-a mea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate