Pe vale satul
într-o veșnicie rămas
străjuiește râul,
pe coline păduri de stejar.

Drumul șerpuiește-n urcuș
cu pieptul de piatră dezvelit,
printre case fântâni cu roată
în față măgura de calcar,
cu arbuști chirciți de sete

Întunericul coboară
alunecând peste case,
de pe coama pădurii soarele
privește ceasul clopotniței
și pleacă mirat.

Noi ne apropiem tăcuți
de locul sfințit
unde am lăsat copilăria
jucându-se cu timpul.