Când te cuprind la piept,
Sau îngenunchi vibrant,
Mă simt mai înțelept
Ca filozoful Kant,

Care-a ajuns cărunt
Scriind Rațiunea pură,
Eu te sărut mărunt
Pe-obraji, nas, ochi și gură.

Poeții cei sublimi,
Romantici sau ermetici,
Fugind pe înălțimi
Au fost niște bezmetici.

Munții se-ntorc pe dos,
Uit timpul să-l mai număr,
Când capul tău frumos
Îl lași pe al meu umăr

Sau când te-ncrunți ușor
Și mă scrutezi atent,
Să știi dacă te-ador,
Ori sunt impertinent.

Cu coama aurie
Ești mult mai triumfală,
Decât prin alchimie
Piatra filozofală.

Eu voi intra în rai
Zburând printre profani,
Prin tine, care ai
Doar douăzeci de ani.