Miruna nu e acasă
Miruna e la străini
printre străini
un gând golit de vreme îi
macină oasele putrede

mașină de tocat vise...
o ia în mână & se oglindește
în lama ei
prea fină pentru zidurile astea
de agonie
zgronțuroase...iese piper din ele
e bun la salata de pui crăcănat
de vârful cuțitului
curg clipe încet-încet
mâner / mână / piele / vene / final

pe masă am 3 fiole de ebrietate
& o amintire colerică
mouse-ul desparte speranța de eșec

când tu îmi vorbești
mă scuipă cu foc zeci de omizi

dar miruna e la străini
iese tip-til cu unghiile sărutând parchetul
pe ușa disperării
se apleacă după viitor
o cană de ceai desparte
speranța de eșec

s-au aprins luminile în oraș
un urangutan cu fund
de cocostârc / rânjește în geamul
aburit de regrete

în mintea ei o minge
dansează pe glezna cuiva
sare mai sus
ajunge la genunchi / bazin / umeri
a zâmbit

străinii îi sunt prieteni
dar trompele băgate în urechi / îi
amorțesc seva carnală
buzele se unesc
& scheaună
rostesc ceva

15 secunde până la cuvântul dorit
15 ghețari topiți în zare
15 pui crăcănați prăjiți în sare
15 cuvinte dulci așteptate în zadar
15 ani trecuți în spate
15 amintiri pierdute în mare
15 oameni așteptând în soare

Miruna e la străini
florile cearceafului o înțeapă
îi rămân ace parfumate în porii astupați
o sufocă & o înlănțuie cu atingeri reci
perna îi așază capul pentru vizionarea
unui film din era viitoare
plin cu deja-vu-uri

adrenalina crește pe metru parcurs
totul e din amintiri
scurs în strecurătoarea realității
e știrbă...dacă nu o mângâi
te taie cu lacrimile rămase în ea

bestie imaginară...cântă cu mine
& privește-mă cum mă sting
patinez pe ochii tăi
sclipesc în lumina mormântului
îmi poți culege spuma sidefată
de pe păr
miroase a descompunere
& te caut

dar miruna e la străini
era un nimeni care a devenit un nimic