poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-16 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Veți recunoaște, desigur,
că burta rotundă a unei femei însărcinate plimbându-se prin Cișmigiu seamănă leit cu invoalta coadă a păunului. Și m-am întrebat îndelung asupra acestui lucru, am privit fețele de curcubeu ale cozii păunului, dar el își purta coada simplu, firesc, (e o poveste neadevărată că păunul e mândru de coada lui) mult mai mândre decât el erau viitoarele mame. Ele își purtau culorile strălucitoare pe dinăuntru și toată lumea le vedea fiindcă toată lumea privește cu priviri roentgen o femeie însărcinată. Sunt privirile ce i se restituie și pe care ea le-a cheltuit femeiește, zi de zi, pe nebăgate de seamă, fiindcă femeile privesc bărbații luând aminte cum își poartă ei gesturile, obrazul, tristețea, trufia, ele privesc cu niște priviri roentgen ce merg până în fundul sufletului și, dincolo de orice aparență, ele citesc misiunea secretă a fiecăruia din noi. Fiindcă fiecare din noi purtăm o solie, avem ceva precis de făcut pe lumea asta, ceva măreț, unic, de-ndeplinit pe lume, (și chipul cum fiecare din noi zâmbește, privește, se mișcă, gesturile cele mai neînsemnate în aparență, tot ce e mai aparte sau mai nebăgat în seamă la fiecare din noi conține lucrurile cele mai importante și mai esențiale). Și tocmai de aceea sunt femeile. Femeile din toată lumea care ne privesc. Ele ne privesc, și tac, și se întreabă (și ghicesc): ”Ce poartă omul acesta în lume? Ce aduce el în lume, ce anume care să nu fie al meu?” Și femeia își pune în joc toate darurile, toată priceperea, tot farmecul ei femeiesc ca să prindă și să posede toate mesajele secrete ale bărbatului. Dar eu vă spun: Să nu vă pese! ”Laissez faire, laissez passer*!” Lăsați mesajul vostru să meargă spre pântecul femeii voastre! Lăsați femeia să vă surprindă toate dorințele și toate misiunile pe care le aveți de a realiza ceva măreț și unic pe lume (fiindcă ea nu va face decât să vă ajute să le duceți la bun sfârșit), fiindcă nimic nu poate fi mai măreț și mai deplin decât un om. Și asta-i opera femeii, care face ca toate misiunile bărbatului să se preschimbe într-un om viu, în carne și oase, într-o lucrare unică a vieții. Iar voi veți răspunde astfel năzuințelor dintotdeauna ale femeii care le va purta mândră, în văzul tuturor, ca un păun ce-și plimbă legănat coada invoaltă în zeci de culori. 1943
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate