Nu trageți
în soldații neinstruiți!
Eu n-am învățat
să mă adresez generalilor
Pe vremea când eram soldățică
la salutul meu milităresc
ei răspundeau cu săru’mâna
Ce vremuri
tânără frumoasă
că de proastă nu mai vorbim
Unii mai zâmbeau pe sub mustăți
când mă vedeau căutându-mi de zor
boneta pe la centură
că doar nu era s-o port pe cap
să-mi deranjeze bretonul

Dar eu n-am cunoscut
generali
decât după stele

Doar acum în urmă
unul mai special
s-a-mpiedicat de mine
ce-oi fi căutat în calea lui?
și-n loc să iau poziția de drepți
să salut
să-i spun să trăiți
m-am fâstâcit neprofesionist
te pomenești c-oi fi dat și din gene
și l-am salutat
cu
vă iubeeesc!
iar el de emoție
a uitat să-mi dea trei zile de carceră
în schimb m-a condamnat pe viață
la fericire

De-atunci așa a rămas
ne salutăm în fiece zi
cu te iubesc-ul acela
și zău dacă nu
face mai mult decât toate
formulele de salut ale omenirii

așa că vă rog
nu trageți
nu trageți în soldații neinstruiți!

Iubirea e o sfântă circumstanță atenuantă