La capătul răbdării
o ultimă alungire a timpului
citesc emailul veștilor timide
căsuța albă din colțul retinei
drumul prin speranțe străpunse
spre mijlocul hemoragiei de heruvimi


liniște...


mi-e somn cu ultimele cearcăne
citesc un ritual de invocare
să mi te dedici căderilor
când așezi dragostea sub pleoape
urma adâncită pe așteptări
sunt cu tine nimic nu-mi oprește somnul
șoaptele alimentează laptopul
smulge cablul rețeaua e distanța
gânduri în prelungirile degetelor
din sufletul plictisit de moarte
însemn atingerea telepatică arhiva tăcerii.