Ploua așa mărunt și des,
Ca-n ziua-n care ai plecat
Și nu știam...n-am înțeles...
Că sufletul mi-e inundat...


Ploua așa mărunt și des,
Ca-n ziua-n care ai plecat
De ce-am iubit...de ce iubesc...
Când sufletul mi-e inundat...?


Ploua așa mărunt și des,
Ca-n ziua-n care ai plecat
În parc pe-o bancă mă așez
Tot parcu-i inundat...


Ploua așa mărunt și des,
Ca-n ziua-n care ai plecat
Cu frunze moarte mă-nvelesc,
E frig...cad frunze ne-ncetat...


Ploua așa mărunt și des,
Ca-n ziua-n care ai plecat
Pe banca rece frunze moarte țes...
Și cerul e de corbi brăzdat...


Am început să cuget...
Și-n inimă stropi să mă atingă
Îmi picura încet din suflet...
O clip-a stat...și-a început să-mi ningă...


Când plouă așa mărunt și des...
De ce n-avem ce ne dorim...?
De ce-nvățăm și tot nu știm...?
De ce trăim...de ce murim...?


Ploua încet nestăvilit...
Ploua mărunt și fără glas...
Ploua cu soare trist în asfințit...
Ploua...Doar asfințitul ne-a rămas...