poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-10 | |
Cosmosul dintr-o privire
E-o întreagă amăgire; Căci tu crezi c-ai văzut tot, Deși n-ai privit deloc. Cosmosul crezi că-l cunoști, dar iată Pe scurt ceea ce ști: o nimica toată! Se ivesc umbre în întuneric, Soarele-i un monstru sferic, Ce dispare și apare, Apune și apoi răsare; După nori el se ascunde, În vest stă să se cufunde Într-a nopții grea tăcere, Noapte plină de mistere. Sus, pe cerul ’nalt, senin, Strălucesc licurici vii, Felinare cu venin, În număr de mii și mii. Niște surse luminoase Rotunde și-ndepărtate; Stele atât de frumoase, De ani-lumină distanțate. Și aceste lumini vii, Naturale ale nopții Sunt în număr atât de mare Încât enorm ți se pare. Și aceste toate stele Un lucru mai fac și ele: Ca să nu stea deoparte, Degeaba, pustii în noapte, Se-nvârtesc în aiureală Cu atenție și migală, După legi precise date, Toate-nscrise într-o carte, Marea carte a astronomiei Ce descifrează tainele Cu ajutorul științei. O mare harababură; Planetă sau rocă dură, Ce mai atâta tevatură, Pentru o piatră atâta gură?… Aici totul se-nvârtește, Obligatoriu se rotește, Se mișcă de te-amețește, Căci orice astru aici pornește În direcții drepte, strâmbe Și opuse, apoi rotunde, Merg înainte și fac tumbe, Ca-ntr-o casă de nebuni, În cosmos totul aduni. Și omul încearcă fără rost Explicații cu folos; Să explice-n fel și chip Universul prototip! Și-n fond, oare ce contează Tot ce se realizează? La ce bun se exploatează Aștrii ce ne minunează? Satisfaci curiozitatea, Aflând astfel noutatea; Curiozitatea omenească, Ce nimeni nu poate s-o stăvilească. Astfel afli într-un cuvânt Un important amănunt: Știi că Soarele e-o stea Și Pământul o planetă, Că Luna este și ea Satelit și nu cometă. Și toți aștrii îi vezi buni În doar trei dimensiuni: O lățime și-o lungime, Aplicându-le-nălțime; Și astfel ai obținut Un astru foarte știut. Un astru sau o sfârlează, Oare asta ce contează? O stea, sau, poate, planetă, Un meteor, ori cometă, Poate un meteorit, Sau mai bine satelit; Ori o fi cumva pulsar, De nu-l cheamă quasar? Sau, probabil, supernova, „Golul negru”, ori, poate, nova. N-are a face, orice-ar fi Face parte din aștrii. Cosmosul dintr-o privire E-o întreagă amăgire. Totu-i atât de frumos: Privești sus și vezi în jos; Într-un mod misterios Lumea s-a întors pe dos! O adevărată aiureală; Ce să mai înțelegi?… Că-ți vine amețeală! Vezi deodată un știu eu ce, Important pentru că e; Și vrei să știi imediat Ce-i cu astrul observat. Și astfel se descoperă O adevărată capodoperă: Calcule și cercetări, Precise, cu experimentări! Definiții, ipoteze, Teoreme, pioneze… Demonstrații, descoperiri, Invenții și năluciri. Și astfel noaptea nevinovată Se transformă-n citre toată; Devine doar geometrie. Nu-i de ajuns; necesită și chimie, Fizică, astronomie… Și deodată, fără teme, Cerul tot devine semne; Linii, dungi și punctulețe, Împrăștiate și răzlețe, Formând anumite figuri, Privite din mai multe unghiuri: Învârtite, răsucite, În toate felurile privite; Și din față și din spate, Pe dreapta sau dintr-o parte, De sus și apoi de jos, Mai la stânga și pe dos. Figuri ce mereu se schimbă, Căci ele nu stau; se plimbă! Și oricât ai încerca Mereu iese altceva. Pân’ la urmă reușești, Rezultatul îl găsești, Figura o stabilești, Însă cum o denumești? Carul mare, Carul mic, Stea Polară și nimic… Mai înaintezi un pic Și-ai dat peste ceva sferic. E planetă sau nu e? Venus, Terra, ori Marte? Sau cometă poate ar fi Kohouteck sau Halley? Vezi acolo constelații Și roiuri de galaxii; Descifrezi la puzderii, Stele, stele, mii și mii: Steaua Sirius, Alcor, Vega, Soarele și Andromeda; Nebuloasa Crabului Și golurile cerului. Se vede și Calea Lactee Cu brațele-i încrucișate, În spirale aranjate Și lentilă dintr-o parte. Ani-lumină nu contează Chiar dacă le distanțează. Toate-s puncte mici și mari, Minunate ca atari. Și atunci nu-i o amăgire COSMOSUL DINTR-O PRIVIRE?!… |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate