poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-09 | |
Aceeași lume marșează.
Perpetuum. Aceiași ochi aruncă priviri piezișe, urmărind decantarea luminii peste icebergurile vii, triste. Nervurile vinete, aproape înghețate, își bălăngăne șovăitoarele destine, după un picior pe altul. Acelaș zâmbet risipit în colțul buzelor umede, de morfolitul unui chiștoc, înghit în sec, scormonind măruntaiele hașurate în culori cernite, grăbite. Aceleași păsări caută hrană, violând aerul curgător, ca o perdea de abur, peste arbori, peste ferestrele sufletelor flămânde. .................................... Perpetuumul trece și el, izbind timpul de buturugile putrede ale anilor, fărâmițându-l în zile și minute. Þine evidența în cercuri concentrice, erodând geneza eului, clonat de rutină, sentimentele arhivându-le pe rafturile adiacente ale fericirii. Aceeași trecere succedă vârstele iubirilor, apăsând brutal zidurile vremelniciei, născând dureros cuvintele, dorințele. Ah, viața asta când va muri, omagiu , îi va aduce doar gustul pământului, mai bogat cu moleculele trecerii, avid să strângă la pieptul său, toată dragostea risipită de nervi și oase. 8 iunie 2010
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate