poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-07 | |
marea-mi șterge urmele de pe mal
le memorează în suflet și mă ține minte apoi, da, mă ține minte! când o vizitez mă îmbrățișează precum o iubită îmi sărută picioarele ca maria din magdala și se bucură de prezența mea ah, mediterano, ce senzații îmi stârnești... albastrul tău mă înnebunește peștii tăi mă fac să-mi doresc avataruri liniștea ta e ca o plutire pe valuri... te-am văzut și furioasă, mediterano, da te-am văzut - nu nega, că te-am văzut - cum îți certai stâncile și scoicile și pietrele că se lasă ușor prăduite (recunosc, te-am prădat și eu de câteva pietricele negre lucioase, unele rotunde, altele în forma inimii...) te-am văzut și tristă, da, te-am văzut, când un pescăruș zăcea fără suflare pe țărm și-am venit la tine cu brațele planând... când m-ai simțit trist și obosit mă chemai la tine cu valurile jucăușe... ah, mediterano, ce fel de mare ești tu? îmi ștergi pașii pe mal doar pentru a face alții îmi zici: ești sărat, ai gustul meu albastru... și eu zic: nu, tu ești sărată, nu eu... și tu mă contrazici și mă faci să mă gust da, sunt sărat până-n măduvă. și zâmbesc marea sunt eu, mediterana e în mine în oasele mele pe care mi le sărez într-o îmbăiere dulce, dulce, sărată mereu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate