De multe ori au vrut să-ți spună
Mai toate gândurile mele
Că ești un vis de zână bună,
Și ciob de cer pictat cu stele.

Luminile s-au spart de-acum
În cercuri cenușii de umbre,
Pustietatea-mi stă în drum,
Singurătatea-mi face zâmbre.

Aștept acum cu-nfrigurare
Să se deschidă o fereastră
Și luna care-ncet apare
Să te aducă-n lumea noastră.

Dar m-am mințit, ești o nălucă,
Chitara mea e de hârtie,
Ce sunete nu vrea să ducă,
Cu armonii nu vrea să-mbie.

De multe ori au vrut să-ți spună
Mai toate dorurile mele,
Câte speranțe tot adună
Și cum nu vrei să știi de ele.