Amar de vreme se-nvarte,
In juru-mi lumea plange,
In pulbere si jar se aduna
Fagaduind o viata mai buna!

Lumea plange pe strazile pustii
In taciune se-nasc copii,
In tacere se strang toti
Uitandu-se spre soare
Si cu lacrimi pe fete
Se vor,se cred morti.

Din Eden de sus
Se sude-ncet un suras,
Sugrumat si zbuciumat
De intreaga omenire uitat.

Totul va ramane-n taciune
Si soarele incet va apune
Peste omenirea ingandurata
De durere,necaz si insetata...