N-ai lăuda de n-ai ști să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Și dacă singur rana nu-ți legai,
Cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad în tine.

Că nu te-nalți din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Și dacă-nvii în cântecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară.