cad frunzele din codru prea devreme,
golirea ramurilor nu-i o necunoscută,
? de unde ies gângănii ce mamă de vierme
îmbogățește subterane când timpul nu-i o brută?

? de unde ies microbii râvnind din teoreme,
miezul mai dulce ce substanță măsluită
inhibă din inimi amorul divin, vai cite trileme
ar avea nevoie de perfuzii în lumea zeciuită.

când ploile s-au aliat cu raze, un cer cu diademe
ningea cu nimfe codru era leac pacea verde conduită
ciupercării de întrebări creșteau ca noimele boeme,
violine mandoline arborii vii orchestră auzită.

se mai aude vocea codrului - crede în minuni și nu te teme
cresc stând la taifas cu luceferi dispare daimonul de pe orbită.