Copile o să bată ceasul!
E ziua-n care ești copil.
Așa a botezat-o omul
Cu aer sobru și subtil.

Astăzi vorbește despre voi
Copii ai lumii, lumea toată.
Se fac rapoartele de soi
În care ce e rău se-arată.

E ziua-n care sunteți centrul
Fără de cerc, fără de sferă,
E ziua plină de-atmosferă
În care plângem evidentul

Mâine? Puteți cerși din nou.
Se va uita că existați.
Doar astăzi sunteți importanți.
Natură moartă în viu tablou.

O oră, două, să se vadă,
Apoi se schimbă iar subiectul
Și foamea iar o să vă roadă,
Necazu-și apără procentul.

Canalele pentru acei
Ce n-au canalul lor de-acasă,
Pot fi castele din povești
Când n-au habar ce-nseamnă casă

Vă veți lupta mâncând gunoi
Visând paharele cu lapte.
Aurolacul , poartă-n cer,
Va schimbă straniu ziua-n noapte.

El face lumea ce-o priviți
Așa cum ați dori să fie.
Azi aberanta nebunie
De care sunteți devorați.

Indiferența generală
Nu este doar indiferență.
E neputința cea amară
Din traiul fără consistență.

Suntem săraci toți ce am vrea
Să nu mai fie sărăcie,
Să nu vă fie viața grea,
Flămânzi în veci să nu mai fie.

Am da ce-avem să nu pieriți,
Să nu porniți pe drum greșit,
Pentru un bine infinit
În care am dori să fiți.

Voi, condamnați fără recurs
De cea mai crudă din instanțe!
Voi, gloata fără de speranțe!
Voi, adevărul cel ascuns!

Voi, pata cea mai evidentă!
Voi,cea mai crâncenă dovadă
Că n-a fost bine, că nu e,
Că totul nu-i decât bravadă,

Că-i aberație trecutul
Ce-a generat așa dezastre.
Mai trist! La fel de grav prezentul,
Agonizând dramele voastre

Fără s-aducă rezolvări
Ce să vă scoată din necaz,
Trecând spre viitor prezentul
Și pata cruntă din obraz.