urc
urc drumul acesta șerpuit
cu poteci abrupte
mă cațăr
aici n-a pus piciorul
nimeni
grăbește-te
pasul se măsoară între două
regăsiri
lumina bate perpendicular
pe linia mestecenilor
decojiți de mister
aici frunza șoptește o doină românească
mă regăsesc în opinci
îngenunchind în fața unei troițe
un ștergar popular ascunde fața
Maicii sfinte
copilul ascuns la pieptul mamei
mă privește adânc
cu ochi de ceară
fug
picioarele-mi fierb
sub pământul plin de oseminte
rădăcini se-nfioară
sub călcâi
strivesc melcul adormit
pereții casei se zgâlțâie ritmic
alerg
un luminiș se cască înainte
verde-crud
îi prind conturul
cu tălpile goale respir culorile
ca-ntr-un carusel
mă-nvârt în cerc zâmbind infantil
o ușă zdruncină memoria
păpuși cad pe podele
frângându-și pleoapele
o mână mă trage în vârtej
departe de doliu
departe de copilărie
îmi spune dansează
pașii tropăie pe marmură sacadat
timpanul-mi bubuie amenințător
trag pendula spre stânga
întorc limbile
spre răsărit
apuc pensula groasă
schimb decorul mecanic
și pictez cu amândouă mâinile
pictez viața
rescriu memoria
apoi fug iar...