După plecări
nu m-am dat în vânt
niciodată
Cineva spunea
că
a pleca înseamnă
a muri puțin

Dar și mai puțin
mă dau în vânt după
plecările mele de luni

Eu nu
eu nu simt că mor
atunci când plec lunea
eu doar
mă simt ca o
corabie în derivă
ca un pământ arid fără ploaie
ca un tren fără șine
ca o floare a soarelui
fără
soare

Eu când plec lunea
am o singură idee
și aceea fixă –
să mă întorc
cât mai curând

acolo unde

mă simt
ca o corabie navigată
de un căpitan iscusit
ca un pământ roditor
ca o floare
a
Soarelui

acolo unde

aflu în mine
Femeia
aceea care iubește
fără granițe
fără ore exacte
fără ceas deșteptător
aceea care
sărută cuminte
tălpile Bărbatului său
și care i se pleacă
și îl urmează
pentru
totdeauna...