Tu, Doamne, dormi în jilțul tău de aur
Corabia-ai lăsat-o fără cârmă
Un acrobat ce dănțuie pe sârmă
E omul. Strigă zilnic către faur

Că mândra lui zidire se sfărâmă
Și din genuni de foc iese balaur
Pe creștet poartă diabolic laur
Umanul tot, din rădăcini ni-l râmă.

Această fiară se numește Frică,
Iisuse, chiar și tu-ai îmbătrânit?
Nu vezi că Răul Raiul tot ni-l strică

Așa de moarte lancea te-a rănit?!
Catargul geme, cine cui să zică
Că mai atârnă într-un singur nit...