se rupe himenul inimii cuțitul umple un pepene copt
și o muzică albă cu miros de sînge
topește păcatul
îi dau păianjenul din palmă
la schimb cu al ei

cînd facem dragoste toate ferestrele din lume
se sparg
cioburile mă pătrund adînc
pînă acolo unde aerul meu devine
aerul nostru

cearșaful e un tavan care nu vrea să zburăm
eu zbor în ea
ca într-un somn intergalactic
în care visezi cum faci dragoste
cu dumnezeu

o traversez asemenea unui om ce duce un secret
dintr-un capăt în celălalt
al vieții
o stare a minții atît de subțire taie în carne
și se pierde ca mirosul zăpezii

cînd facem dragoste oamenii se ascund în pămînt
ies mai tineri și pleacă
cînd facem dragoste e-o durere atît de frumoasă
încît aș dezgropa cadavre
să le dau inima