Erau zile când sufletul meu
rătăcea desculț peste cioburi de vise
când dintr-un nespus de larg buzunar ascuns
se descolăceau amintiri
și se prefăceau în haite de câini
și-și urinau pe mine
furia


Atunci aș fi vrut să pot întoarce pe dos
trecutul, ca pe o cămașă
să-l spăl și să-l îmbrac
pe partea cealaltă.