O lume în care încă n-am fost și nu-s
Nici vrednică stăpână , nici robul prea supus
Îmi stăruie în preajmă, în suflet și în minte
Nu pot s-o las în urmă, nu pot s-o trec nainte.

O lume în care încă mai sper să fie o cale
Nu doar de amăgire, nu doar de întristare
Îmi stăruie în preajmă, în suflet și în minte
Nu poate să rămână, nici să mi-o ia nainte.

O strofă încă una...în care încă spun
Nici că-s complet ca lumea, nici că-s complet nebun
Tot stăruie să iasă din suflet și din minte
Și murmură-n surdină ce-n sine doar presimte:

Că multora m-asemăn, dar aș dori, se pare
Ca omul să se nască fără asemănare...
Și chiar poeții Lumii, ei încă, mai ales
Anume să se încânte, cum nu e de înțeles.