Himere efemere, și-un soare și-un zenit,
Prin lumi fără de stele și vid nebanuit,
Ne zbuciumă prin închisori stelare și patimi de atomi,
Ne sfarmă ne împart în vagabonzi și domni.

Și putrezi de bogați, bolnavi de-amar și griji,
Se sting pe întrecute distrușii indivizi,
Iar pacea lor iscată de pasiuni deșarte
Se stinge amărâtă acum și mai departe.

Și vracii noi, mai tineri, cu leacuri prefăcute
Zadarnic se avântă din poli să ne strămute,
Și dragostea de țară, și cântecul de stele,
Încearcă să ni-l fure încearcă să ni-l ieie

Pătruns sunt de otravă și de călăi o mie,
În jalnica și searbădă a lumii azi stihie
Dar lupta mi-i prea grea și moartea-i o placere
Când viața-i doar oglindă și binele-i parere