Dacă ai vedea câtă lumină arde-n tine,
Ai izbunci în plâns de fericire și-ai revărsa-o pretutindeni.
Ai deveni izvor de raze -
S-ar cufunda apusu-n tine ca să renască răsărit.
Te-ai contopi, ființă efemeră,
Cu-a ta lumină
ÃŽn infinit.

O,rupe corsetul de fier
Ce-ți frânge aripile cu zale prea grele!
Desprinde-te-n zbor și lasă-mă-n urmă,
Atinge-mă, numai, cu razele tale,
Iar eu am să-ți plâng lumina în lume
Făcându-mi o lună
Din sfântul tău soare.