poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-10 | | Înscris în bibliotecă de Florin Rotaru
Locuiam într-o odaie
La al patrulea etaj, Strada Universității, Casă mare cu grilaj. Casa asta, din păcate, C-un proprietar bigot, N-avea electricitate… Dar încolo avea tot: Scări, balcoane, coridoare Și, ca-n orice case mari, Cu apartamente multe - Fel de fel de locatari. Într-un rând, venind acasă, Noaptea, de la cinema, La parter, pe întuneric, Aud pași în urma mea. Și-o ușoară siluetă Îmi vorbi abia șoptit: “-Dacă nu sunt indiscretă, Domnule, n-ai un chibrit ?” O fi tânără? Frumoasă? Doamnă măritată, sau…? Fără multe marafeturi, Scot chibritul și i-l dau. Urc apoi o scară-n fugă Dar când trec prin coridor, Drept în fața mea o ușă Se deschide-ncetișor. Și prin crăpătura ușii Scoate capul blond, sburlit, O duduie somnoroasă: “-Domnule, n-ai un chibrit?” Pe-asta o cunosc eu bine: E frumoasă ca un paj, O servesc la repezeală Și mai urc înc-un etaj. Când, prin razele de luna Ce treceau printr-o perdea, Ce să vezi? O doamnă brună Îmbrăcată-n pijama. Este Ea! Chiar Ea! - Femeia după care mă topesc De vreo zece zile-ncoace Și nimica nu-ndrăznesc! N-aveam încă cunoștință: "Scuză-mă dacă-mi permit, Soțul meu e dus de-acasă, N-ai matale un chibrit?" Un chibrit? Ce fericire, Mai aveam vreo două-acum, I-aș fi dat chiar patru dacă Nu făceam risipă-n drum. Altă scară, cea din urmă, Pe culoar aud un zvon, Ce-i? Un drac de fată-n casa, Numa-n bluză și jupon. Ma oprește cu sfială: “-De nu sunteți prea grăbit, Mă iertați de indrazneală, V-aș ruga…-Ce? -Un chibrit…” Trebuia să-i dau că altfel Asta-mi scoate vreun ponos, Scotocesc prin buzunare, De necaz le-ntorc pe dos: "Am gasit o gămălie, Doar atât, îmi pare rău, Nu știu dacă s-o aprinde. S-a aprins? Norocul tău!" Când, în fine, ajuns-odată În odaia mea: tablou! O amică (are cheie) M-aștepta ca pe-un erou: "De trei ceasuri stau în beznă, Zice, ești nesuferit, Sunt grozav de enervată, Scoate fuga un chibrit." Iar chibrit? Simți-i că-mi sare Þandăra, curat pârjol: "Ce-s eu fabrică de fosfor? Sunt regie? Monopol? De când am intrat în casă Tot chibrit, chibrit, chibrit, Dracu` să vă ia pe toate, Nu mai am, le-am isprăvit!"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate