m-aș lăsa dus de apă
m-aș culca singur sub brazdă
cînd știu că celulele mele
sînt închipuire de-o vreme
alcătuire de-o clipă
și-apoi… cu totul altceva
fără nici o importanță…

cînd știu că anatomia mea
cu fiziologia ei complicată
cu tot, e doar un episod
într-un serial de televiziune
cu final bine precizat
îmi vine să las baltă filmările
la jumătate fără să mai iau
nici un ban pentru jocul de scenă
căci dincolo de scenă
banii oricum nu mai înseamnă
nimic…

dar filmul continuă de la sine
eu însumi sînt filmul și
e suficientă o rază mai fierbinte
ca celuloidul meu subțire
să se topească nelăsînd în urmă
decît un suav parfum
de busuioc…