noi doi ne adâncim
în fractalul încheieturilor fragede
de crengi de iasomie
să nu mai râzi de mine
când alunec stângaci din frunză
în frunză
frumosule, tu ai lipsit la lecția despre
geometria analitică a florilor
așa că îți permiți să pășești
direct pe petale fără să-ți fie frică

mă gândesc deseori că
lumina ne orbește sau
că o să ne fie atât de foame încât
o să mâncăm amândoi
tulpina care ne înalță
sau că

locul unde ne întâlnim noi doi cu adevărat
nu există