o noapte cu balauri înfocați
hoinărind cu exces de viteză
au ropotit dușuri neîncălzite
cu zarvă din toate direcțiile
propagându-se așijderea

oare ne întreabă cineva
dacă suntem pregătiți

clipele vin una după alta
cu aceeași încăpățânare
le datorăm respectul nostru
pentru că ne permit trecerea prin ele

inevitabilul se instalează
și-atunci când nu-l dorim
așadar... învățăm să nu-l dăm afară

de peste dealuri de umbre
dinspre răsăritul încă întunecat
încep se se arate zorile

în întunericul ce se topește
întrezăresc varietatea florilor
și proaspătul verde
care devine tot mai viu

din penelul mozaicat al sfioșeniei razelor
se aștern culori ce nasc apoi parfumuri

tot mai sus se-nalță aburii din rouă
și-i cerul galben-roșu-azuriu
pân’ s-așază clară transparența

se-nseninează și în gândul meu
zi cu soare și căldură
împrimăvărează-mi viața