Chiar așa!
Spune-o ștevie
Către un zmeur.
Ce poți să faci
Când nu ai mâini,
Nu ai picioare?
Ești priponit
De o rădăcină
În formă de țăruș,
De coroană
Sau cum o mai fi.

În noapte respiri
Doar să nu mori.
Dormi,
Te trezești
Odată cu cocoșii,
Aduni roua dimineții
Cu sugativa frunzelor
Pentru o zi întreagă
Și-o noapte iar.

Dai rodul tău
Spre toamnă
Celui ce te întâlnește,
Apoi te îmbraci cu brumă,
Cu promoroaca albă
Și spui adio vieții
Spre o altă viață,
Perenă,
Ce va-ncepe-n primăvară.

Te păstrezi
Prin hibernare,
În semințe
Și radăcini.

Ce viață-i asta?