DIMINEATA


Din roua diminetii
Din stropi de iarba udă
Vad valurile vietii
Ce trupul îmi inundă.

Si starea mea precară
Din asta dimineată.
Se va muta diseară
In zâmbet fără ceață.

Asa visez in clipe
Ce viata mi-o cuprind
Ca unde de pe ape
Ce in iubire tind.

Sa ma cuprinda vesnic
Intr-un vartej de stele
Ca dorul cel amarnic
Al fericirii mele.

Si sper in nemurire
Ca orice pământean
La viata cu iubire
Si vis de corp cu-alean.


Liviu.......... martie 2010- Bucuresti