noaptea mi se îmbolnăvește clepsidra
orele se ravarsă cu încetineală maladivă
atomii lor, clipele, se lovesc unii de alții
se îmbulzesc înainte și înapoi
fără o traiectorie precisă
iar uneori chiar se opresc
atunci când o bucată de lună
îmi izbește pieptul,
îmi zguduie inima
intrând în mine prin ochi

noaptea doarme pasărea în pendul
n-o trezește decât
zguduirea veunui sonet terminat
și-atunci se pornește să cânte
câte două ore deodată

noaptea ceasul de pe noptieră
limbile i se izbesc
de vers
iar uneori numără
secundele invers

noaptea insomnia înghite timpul
insomnia înghite noaptea, luna, anotimpul