|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
poem pro domo
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Vasile Mihalache [Rostogol ]
2010-04-12
| |
mă cititorule
cel ce risipești norii anilor în fiecare dimineață
asta știi?
că părinții nu pot să îndrepte fierul strâmb crescut între ei
și întreabă dacă
este definitivă lumea aceasta vie a celor care mor
când ies ca umbrele din corpuri
când soarele pricinuiește omătului
și seacă izvorul gândurilor?
da
tu ești pentru mine
ca apa aceea de sine mișcătoare
peste care am ridicat din carton
un pod al imaginației
și stau rezemat de balustradă cu un picior în aer
să văd cum se înfiripă
lumina propriului meu chip
 |
|
|
|
