În ziua de joi a fost răstignit,
Pentru păcatele noastre a fost umilit.
Bătut în cuie de fier,cu trupul rănit
ÃŽn seara de vineri pe cruce-amurit.
Atunci sîngele lui în coș a căzut
Și oule albe,roșii s-au făcut,
Și maica plîngînd a-ngenuncheat,
La piciarele lui și le-a sărutat.
Căci toata lumea atunci l-a lăsat,
Doar ea deplîngîndul la înmormîntat
Și spre al lui mormînt mereu s-a îndreptat,
Cu candela aprinsă l-a atămîeat.
Dar iata ca soarta așa voi să fie,
Ca în cea de-a treia zi Hristos să învie
Și mormîntul lui pe veci gol să rămîie,
Nici ființă moartă,nici ființă vie.
În ziua de Paști cu toți s-au adunat,
Să-i cînte celui de sus,ce încă n-au cîntat,
Dar pe-un minut tăcerea coborî peste ei,
Fiind întruchipată de fiul lui Dumnezeu.
Anii se trec,dar așa a fost să fie
Ca-n ziua de Paști să se facă veselie,
Cei ce-l iubesc să-i cînte cu măreție,
Ca în fie ce an,Hristos să reînvie.
Haide-ți cu toți și-n acest an să-i cîntăm,
Să îngenunchem cu drag și să ne rugăm,
Să rostim din suflet Hristos a Înviat
Și să ne fie frică de-a face un păcat.