Curg valuri de zmoală peste ochi’mi rămâne, penel
un creion sau mai degrabă mizeria de sub unghii
răsturnată peste coala de hârtie
desfăcută cu grijă din ghemotoc
așezată năframă peste masa soioasă

plumburii, mâinile își ieu tâmplele’n brațele
scăpate cândva pe jos
timpane sparte adunate de la colțul blocului
ascultă simfonia rațelor mute
sânge intră prin carne vânătă, curge pe nas
mutului pe gura zdrelită’n colt de odaie

un ghem de oase scâncește serenada măgarului
un câine își taie picioarele de scaun în drum către sobă
un tuci mai are nevoie de ceva jăratec
să încălzească terciul de lobodă
adunată de la marginea crematoriului.

Pun gândul la piept, sub tâmple, acolo e cald