Epigramistul, amicul meu Liviu Popescu-doctor primar stomatolog -cel mai mare pilangiu și fustangiu din Institutul de stomatologie de unde-și recolta iubitele studente.

Filip Tănase
Preludiu
Texte și pretexte

Mă trezii din adormire,
Scriu catrene la vedete
Relaxat, pe îndelete,
Să rămână-n nemurire.

Muzele îmi stau la coadă
Vin puzderii în grămadă,
Þipă-în ele omenescu’
De vine vorba de Popescu.

Îl cunoaște și grivei
Când e vorba de femei,
Tot institutul dacă vrei
Un fustangiu, de-i zic:ok.

Tu trăiești o feerie
În valuri de simpatie,
Cote mari de bărbăție
Și fuste pentru vecie.

Ești șarmant și arătos
Armăsar tare, vânjos,
Dar te intreb cât o să ție
Feeria, pe vecie?

Doctore, iubești discret
Divele fără corset,
Dar fugi iute de acele
Cu sânii- niște bretele.

De când ești pe lumea asta
Nu ți-ai abuzat nevasta;
Ai avut gagici cu fițe
Și stoluri de porumbițe.

Cochete, nu neglijente
Și mereu, tot corijente,
Au ieșit tot doctorițe
Dar cu pile și cu fițe.

Epilog
Alta cu mare curaj
Voia bani de chiuretaj,
Ea avea un alt iubit-
Nu te-ai lăsat fraierit.

Pe asta o știu eu bine
Vrea-n Malibu și-n Virgine,
Tu i-ai spus că e ok
Să meargă…pe banii ei!

Ai fost șarmant și arătos
Acum ai un baston frumos,
Știi proverbul acela… dar
Ești fostul mare armăsar.

Replici lui Don’Felipe de la
doctorul Liviu Popescu

Iubirea-i un fluture pe floare
Este o regretabilă eroare,
O circumstanță- întâmplătoare
E umbra ce apare și dispare.

Este umbra tuturor
Și o piesă de decor
Schimbat des, întâmplător
Ce se-arată tuturor.

În dragoste nu cred un pic,
Iubesc, dar nu promit nimic;
Fac dragoste întâmplător
Însă nu cad pe mâna lor.

Eu știu bine că muierea
Îți ia banii și puterea,
De-aia mă apucă sila
Văd în ea, numai Dalila.

Femeia e ca o vioară
Ce o alintă cântărețul,
Deosebirea este doară
Că vârsta-i scade veșnic prețul.