poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-05 | |
Epigramistul, amicul meu Liviu Popescu-doctor primar stomatolog -cel mai mare pilangiu și fustangiu din Institutul de stomatologie de unde-și recolta iubitele studente.
Filip Tănase Preludiu Texte și pretexte Mă trezii din adormire, Scriu catrene la vedete Relaxat, pe îndelete, Să rămână-n nemurire. Muzele îmi stau la coadă Vin puzderii în grămadă, Þipă-în ele omenescu’ De vine vorba de Popescu. Îl cunoaște și grivei Când e vorba de femei, Tot institutul dacă vrei Un fustangiu, de-i zic:ok. Tu trăiești o feerie În valuri de simpatie, Cote mari de bărbăție Și fuste pentru vecie. Ești șarmant și arătos Armăsar tare, vânjos, Dar te intreb cât o să ție Feeria, pe vecie? Doctore, iubești discret Divele fără corset, Dar fugi iute de acele Cu sânii- niște bretele. De când ești pe lumea asta Nu ți-ai abuzat nevasta; Ai avut gagici cu fițe Și stoluri de porumbițe. Cochete, nu neglijente Și mereu, tot corijente, Au ieșit tot doctorițe Dar cu pile și cu fițe. Epilog Alta cu mare curaj Voia bani de chiuretaj, Ea avea un alt iubit- Nu te-ai lăsat fraierit. Pe asta o știu eu bine Vrea-n Malibu și-n Virgine, Tu i-ai spus că e ok Să meargă…pe banii ei! Ai fost șarmant și arătos Acum ai un baston frumos, Știi proverbul acela… dar Ești fostul mare armăsar. Replici lui Don’Felipe de la doctorul Liviu Popescu Iubirea-i un fluture pe floare Este o regretabilă eroare, O circumstanță- întâmplătoare E umbra ce apare și dispare. Este umbra tuturor Și o piesă de decor Schimbat des, întâmplător Ce se-arată tuturor. În dragoste nu cred un pic, Iubesc, dar nu promit nimic; Fac dragoste întâmplător Însă nu cad pe mâna lor. Eu știu bine că muierea Îți ia banii și puterea, De-aia mă apucă sila Văd în ea, numai Dalila. Femeia e ca o vioară Ce o alintă cântărețul, Deosebirea este doară Că vârsta-i scade veșnic prețul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate