A trecut, era și cazul,
aceeași monotonă caravană a ideilor,
dar a lăsat o mică dâră, minusculă
și plină de culoarea regretelor.

nu pot s-o ating, e prea rece
e toată gheța adunată-n ea,
dar zâmbetul ei cristalin m-a fermecat,
m-a apropiat de cântecul zânelor.

vorbim, vorbim despre tot și nimic,
ne regăsim în fapte și iubiri,
dar mai presus de tot, zâmbim
pe cristalinul ger omenesc.