Mai vinde cineva, prin zona asta,
pastile de nemurire?
Se pare că nu,
dețin monopolul absolut,
după cum se-nghesuie întruna,
babe senile și fete bătrâne,
ca oile la muls.
Și, totuși, mă simt ca un zeu atrofiat,
cu cerul meu în formă de pâlnie,
prin care se scurg priviri de acvile,
țintind o venă umplută cu pui.
Cărnoasă priveliște, dar e zi de post…
Mai vând o pastilă
și-apoi mă ignor, o ignor.

Miroase puternic a pulpă de import…