Copilul închide ochii și sare.
Căpița de fân e un piept cald de mamă.

Acoperișul, trambulina cea mai înaltă
ascunde sub poalele-i roșii
saci de tărâțe făină și nuci
cerge de cânepă cu bobi albi și negri.


Copilul conduce mașina imaginară pe-un sac de cartofi
ceasul mare atârnă de sfoară
la mâna care cerșește cana cu apă
(apă rece și clară)





Copilul crește ca pâinea-n cuptorul chirpit
cu pământ adormit



Tatăl copilului privește tavanul
strânge puternic mâna cuiva
declară că nu-i este frică de moarte.
și moare.
simplu de tot.
Precum soarele cade
seară de seară



Ceasul atârnă de sfoară năuntru
copilul îl poartă mereu pe la crâșmă
îl scaldă-n pahare murdare

I-e sete
de apa rece și clară


E trist ca pâinea din casa
pustie
E prea mare să se joace

de-a tatăl,

de-a soțul,

de-a omul



Alt soare nu mai răsare.