melancolia ierbii ce-ți argintează cu rouă
tălpile goale,
efervescența clepsidrei sau încremenirea
firului de nisip,
sânii tăi rotunzi a chemare,
ticăitul constant ori ceasul neîntors din cheiță,
ochii tăi, blânzii, prin care intră în tine
lumina,
pendula legănând timpul sau clipa-orele care trec
fără să cânte un cuc...

trecerea ori clipa atât de rotundă
și mare
că vecile au venit să se-ascundă
în ea

și iubita
frumusețea ei îmi e călăuză
prin Viul acesta ce mi s-a lipit de ființă
fugar ca o scuză