Pune-ți ceasul la ureche
Și ascultă pe-ndelete...!
Ce crezi că-ți șoptește oare
Tic-tac-ul fără-ncetare?
-„Ia aminte! Ia aminte,
Viața merge înainte...
Þi-o trăiește-n armonie,
Pace, muncă, bucurie.”
Ceasul îmi măsoară timpul,
Metronom ce-mi ține ritmul,
Ritmul armoniei
Cântecului vieții.
Când se va opri...?

Ce-i trecut e amintire,
Ce urmează-i „avenire”.
Doar prezentul se trăiește
Și-n trecut ne părăsește;
Curge timpul iute-n ore
Și secunde incolore.
Ceasul, timpul îl ascunde...
Nevăzut îl face, unde?
Ceasul, deci, ți-l potrivește
Și spre viitor pășește.
Numai înainte
Timpul curge iute.
Când se va opri?

Ești copil, bătrân sau tânăr?
Ai cumva poveri pe umăr?
Vinovat sau nu, spre moarte
Ne-ndreptăm cu toți prin soarte.
În loc timpul nu se-oprește,
Nici n-așteaptă prietenește,
Ci trece-n viteză mare
Ca-n urgență, o salvare.
Timpul, pe nimeni nu iartă;
Ceasul, pe nimeni n-așteaptă.
Secunde, minute,
Ceasul le ascunde.
Când se va opri?

Ceasul, îmi sună deșteptarea
Când noaptea stăpânește zarea.
Curând...soarele alungă ceața.
Aah...! Ce frumoasă-i dimineața!
Tic–tic–tac... Timpul este veșnic!
Nu-l putem opri. Nu se va opri. Nu!