tras din linie cu timpul el vede semne ce ridică
până la suprafața formei ochii ard
eliberând atașamentul și lupta prezența ta
respiră cheamă păsările și lucrurile cele mai mici
nu te amăgi că te-ai născut prins între scânduri
să nu te pierzi umbră la voia întâmplării

***

în coada ochiului priponește cuvântul
apoi urmărește-l cum curăță rugina
roților cu zimți tociți

***

dar nu-mi spune să plec umărul gol
să aștern pe hârtie clipa canibalismul ei
vorbele goale mă sperie prima noapte
ceea ce știu și nu există deghizat în om
n-am să-ți cer să fac altceva risipind
vraja e majordomul ce mă ridică din iarbă

***