De pe unde-am umblat,
Am adunat tot felul de nimicuri;
Să-mi amintească de tine,
Să te evoce în vre-un fel.
Dintr-o sinagogă
Am luat-o pe Rachela;
O statuetă foarte sugestivă
Pentru profunzimea simțământului tău matern.
Când ai văzut-o, mi-ai zis:
Tare mai seamănă cu doamna Caval.
Am zâmbit doar;
M-am întristat apoi.
Cum de nu te poți recunoaște?
Era doar încrustat pe piedestal,
În ebraică, e drept:
„Femeia trezește demonul din noi.”