M-am rătăcit prin mintea-mi de cristal,
în încercarea de-a prețui orice banal.
Un pas mărunt afară din cotidian,

o promenadă spre-ntâi meridian,
m-a afundat mai tare în grobian.
Și întrebând ce înseamnă să fim vii,

Și ce înțeleg mărunții prin a nu mai fi,
mi-au spus:
Câte trăiri încap pe o hârtie,
câte au fost și câte-o să mai fie,
asta mi-ar arăta cum că aș fi vie.

Și ce suntem afara lor? am întrebat.
Nimeni nu știe...